cocoloși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli.
2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva.
3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia.
4. Refl. și
tranz. A (se) înfofoli. – Din
cocoloș.cocoloși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocoloșí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cocoloșésc, imperf. 3
sg. cocoloșeá; conj. prez. 3
să cocoloșeáscăcocoloși (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocoloșí v.
1. a face cocoloș, a mototoli:
a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).
cocoloși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli.
2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva.
3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia.
4. Refl. și
tranz. A (se) înfofoli. — Din
cocoloș.