cocoloșeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COCOLOȘEÁLĂ,cocoloșeli, s. f. Cocoloșire. – Cocoloși + suf. -eală.
cocoloșeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cocoloșeálă s. f., g.-d. art. cocoloșélii; pl. cocoloșéli
cocoloșeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COCOLOȘEÁLĂ,cocoloșeli, s. f. Cocoloșire. — Cocoloși + suf. -eală.