cocoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCOLÍ, cocolesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop. și
fam.)
1. A înfofoli.
2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦
Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. –
Et. nec.cocoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocolí (a ~) (a alinta) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cocolésc, imperf. 3
sg. cocoleá; conj. prez. 3
să cocoleáscăcocoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCOLÍ, cocolesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop. și
fam.)
1. A îmbrăca cu multe haine groase; a înfofoli.
2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦
Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. —
Et. nec.cocolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocolì v. a răsfăța, a răsgăia:
l’a cocolit așa de bine CR. [Termen din graiul copiilor, ca și variantele
gogoli (Tr.) sau
guguli (Moid.)].