coclauri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCLÁURI s. n. pl. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. [
Pr.:
-cla-uri] –
Et. nec.coclauri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)coclauri s. n. pl. ascunzătoare a unei bande de hoți.
coclauri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocláuri (co-cla-uri) s. n. pl.coclauri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCLÁURI s. n. pl. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. [
Pr.: -
cla-uri] —
Et. nec.