cochiivechi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cóchii-véchi s. m. pl. – Licitație.
Mag. kotyavetye, din
sb. koče veče „cine dă mai mult?” (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi,
Dict., 174). În
Trans. și
Mold. Fonetismul a fost alterat de o etimologie populară.
cochiivechi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cochii-vechi p]. odinioară, licitațiune pentru darea în întreprindere a dărilor (sub Fanarioți):
moșiile le au luat la mezat dela cochii-vechi GHICA. [Alternațiune din ung. KOTYAVETYE = serb. KOČE VEČE, cine dă mai mult ? (strigătul telalilor la mezate].
cochiĭvechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cóchiĭ-véchĭ și
cóchi-vechĭ m. pl. (ung.
kótyavetye, mezat [ca
bechĭ d.
béty, deși
kutya a dat
cucĭu] d. macedoslavu
kokĭe vekĭe, bg.
ko šte vešte, sîrb.
ko će veće, cine vrea maĭ mult [să dea]).
Vechĭ. A vinde la cochi-vechĭ (ca´n Let. 2, 57), a vinde la mezat. – Și
cocĭovóte, n. pl. (Trans. Vidra). V.
harecĭ.