cochilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc.
2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc. [
Var.:
cochílă s. f.] – Din
fr. coquille.cochilie (Dicționar de neologisme, 1986)COCHÍLIE s.f. 1. Înveliș calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluște.
2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de mașini, lingouri etc.; cochilă. [Gen.
-iei. / < fr.
coquille, cf. lat.
conchylium].
cochilie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCHÍLIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr.
coquille)
cochilie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cochílie (-li-e) s. f.,
art. cochília (-li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (-li-i-)cochilie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc.
2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc. [
Var.:
cochílă s. f.] — Din
fr. coquille.