cocheta - explicat in DEX

cocheta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

cocheta (Dicționar de neologisme, 1986)
COCHETÁ vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relații de prietenie sau de alianță cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].

cocheta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)

cocheta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cochetá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocheteáză

cochetà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cochetà v. a face pe cochet.

cocheta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-o comportare atrăgătoare; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. — Din fr. coqueter.