cocher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓCHER, cocheri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Scris și:
cocker] – Din
engl. [wood]
cocker, fr. cocker.cocher (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓCHER s. m. câine de vânătoare cu părul lung și urechile mari, lăsate în jos. (< engl.
cocker)