cocean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCEÁN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț.
2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil.
3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din
bg. kočan, scr. kočanj.cocean (Dicționaru limbii românești, 1939)coceán m., pl.
enĭ (vsl.
kočanŭ, rus.
kóčenĭ, kočan, cĭocan de varză, sîrb.
kočanj, mez de fruct, bg. alb. turc.
kočán, ung.
kocsan, ngr.
kotsáni, tulpină. V.
cĭocan 1).
Sud. Strujan, cĭocan, cĭoclej, cotor de păpușoĭ:
o casă învălită cu cocenĭ. Cĭocan (mez [!]) de varză.
Trans. Cocean căpresc, cinsteț.
cocean (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)coceán, coceni, s.m. –
1. Știulete de porumb desfăcut de boabe.
2. Con de brad (ALR 1973: 558). – Din bg. kočan, srb. kočanj (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (kocsány) (Bakos 1982).
cocean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coceán s. m.,
pl. cocénicocean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocean n.
1. tulpina porumbului;
2. miezul unor fructe sau legume:
cocean de varză. [Slav. KOČANĬ).
cocean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCEÁN*,
coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț.
2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil.
3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. — Din
bg. kočan, sb. kočanj.