cocaină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCAÍNĂ s. f. (
Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local și ca stupefiant. – Din
fr. cocaïne.cocaină (Dicționar de neologisme, 1986)COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron.
-ca-i-. / < fr.
cocaïne].
cocaină (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr.
cocaïne)
cocaină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)COCAINĂ Albă-ca-Zăpada, coc, cocteil, fulg, H+C, linie, pietre, praf, praf alb, praf de înger, pudră de mătase, pulbere, stea voioasă, superbombă, trip, white poney, zăpadă, zâna albă.
cocaină (Dicționaru limbii românești, 1939)*cocaínă f., pl.
e (d.
cocă 2).
Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de
cocă 3.cocaină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocaínă s. f.,
g.-d. art. cocaíneicocaină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocaină f. compozițiune organică extrasă din nuca de coca, întrebuințată ca anestezic local în medicina oculară și dentară.
cocaină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCAÍNĂ s. f. (
Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, folosit ca anestezic local și ca stupefiant. — Din
fr. cocaïne.