cocainomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCAINOMANÍE s. f. Obișnuință morbidă de a folosi cocaina ca stupefiant; viciul cocainomanului. [
Pr.:
-ca-i-] – Din
fr. cocaïnomanie.cocainomanie (Dicționar de neologisme, 1986)COCAINOMANÍE s.f. Folosire abuzivă de cocaină pentru provocarea unor stări de euforie. [Pron.
-ca-i-, gen.
-iei. / < fr.
cocainomanie].
cocainomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCAINOMANÍE s. f. folosire abuzivă de cocaină. (< fr.
cocaïnomanie)
cocainomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocainomaníe (-ca-i-) s. f.,
art. cocainomanía, g.-d. cocainomaníi, art. cocainomaníeicocainomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCAINOMANÍE s. f. Obișnuință morbidă de a folosi cocaina ca stupefiant; viciul cocainomanului. [
Pr.:
-ca-i-] — Din
fr. cocaïnomanie.