cocaină - explicat in DEX

cocaină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COCAÍNĂ s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local și ca stupefiant. – Din fr. cocaïne.

cocaină (Dicționar de neologisme, 1986)
COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne].

cocaină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr. cocaïne)

cocaină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
COCAINĂ Albă-ca-Zăpada, coc, cocteil, fulg, H+C, linie, pietre, praf, praf alb, praf de înger, pudră de mătase, pulbere, stea voioasă, superbombă, trip, white poney, zăpadă, zâna albă.

cocaină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cocaínă f., pl. e (d. cocă 2). Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de cocă 3.

cocaină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei

cocaină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cocaină f. compozițiune organică extrasă din nuca de coca, întrebuințată ca anestezic local în medicina oculară și dentară.

cocaină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COCAÍNĂ s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, folosit ca anestezic local și ca stupefiant. — Din fr. cocaïne.