cocârja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I.
Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [
Var.:
cocârjí vb. IV.] – Probabil din
cârjă (sub influența lui
cocoșa, încovoia).
cocârja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cocârjá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se cocârjeáză, 1
pl. ne cocârjắm; conj. prez. 3
să se cocârjéze; ger. cocârjấndu-secocârja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I.
Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [
Var.:
cocârji vb. IV] — Probabil din
cârjă (sub influența lui
cocoșa, încovoia).