cobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COBÍ, cobesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din
bg. kobja, scr. kobiti.cobi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cobi, cobesc v. i. a prevesti evenimente nefaste
cobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cobí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cobésc, imperf. 3
sg. cobeá; conj. prez. 3
să cobeáscăcobì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cobì v. a meni a rău, a prevesti o nenorocire.
cobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COBÍ, cobesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. — Din
bg. kobja, sb. kobiti.