coborâtor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat.
2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). –
Coborî +
suf. -tor.coborâtor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coborâtór adj. m.,
s. m.,
pl. coborâtóri; adj. f.,
s. f. (persoană)
sg. și
pl. coborâtoárecoborâtor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat.
2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). —
Coborî +
suf. -tor.