coborâtor - explicat in DEX

coborâtor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

coborâtor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coborâtór adj. m., s. m., pl. coborâtóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoáre

coborâtor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). — Coborî + suf. -tor.