coblizan - explicat in DEX

coblizan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] – Et. nec.

coblizan (Dicționaru limbii românești, 1939)
coblizán, V. goblizan.

coblizan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coblizán (reg.) (co-bli-) s. m., pl. coblizáni

coblizan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coblizan m. Mold. măgădău: bine îți șede coșcogeme coblizan CR. [Origină necunoscută].

coblizan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] — Et. nec.