cobiliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus:
Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din
bg.,
scr. kobilica.