cobeligerant - explicat in DEX

cobeligerant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Țară, stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun – Din fr. cobelligérant.

cobeligerant (Dicționar de neologisme, 1986)
COBELIGERÁNT, -Ă adj. (adesea s.) Care poartă un război împreună cu altul; aliat. [Cf. fr. cobelligérant].

cobeligerant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COBELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. (stat, armată) care participă la război alături de un aliat. (< fr. cobelligérant)

cobeligerant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cobeligeránt adj. m., s. m., pl. cobeligeránți; adj. f., s. f. cobeligerántă, pl. cobeligeránte

cobeligerant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun. — Din fr. cobelligérant.