cobeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COBEÁLĂ,cobeli, s. f. Faptul de a cobi. – Cobi + suf. -eală.
cobeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cobeálă s. f., g.-d. art. cobélii; pl. cobéli
cobeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COBEÁLĂ,cobeli, s. f. Faptul de a cobi. — Cobi + suf. -eală.