cobaltină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COBALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt și arsen, de culoare cenușie-roz, cu un pronunțat luciu metalic. – Din
fr. cobaltine.cobaltină (Dicționar de neologisme, 1986)COBALTÍNĂ s.f. Minereu de cobalt și arsen, cu luciu metalic. [< fr.
cobaltine].
cobaltină (Marele dicționar de neologisme, 2000)COBALTÍNĂ s. f. minereu de cobalt și arsen, cu luciu metalic. (< fr.
cobaltine)
cobaltină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COBALTÍNĂ (‹
fr.,
engl.)
s. f. Sulfoarseniură naturală de cobalt, formată pe cale hidrotermală, la temperaturi înalte, în unele zăcăminte metasomatice de contact, și în filoane. Are culoare albă-argintie cu nuanțe roz, luciu metalic, este casantă și slab conducătoare de electricitate. Principală sursă pentru extragerea cobaltului.
cobaltină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cobaltínă s. f.,
g.-d. art. cobaltíneicobaltină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COBALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt și arsen, de culoare cenușie-roz, cu un pronunțat luciu metalic. — Din
fr. cobaltine.