cobace (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cobáce s.f. (reg.)
1. locuință izolată în munți pentru ciobani; colibă.
2. (la pl.) clădiri de gospodărie; hleaburi, olete.
cobace (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cobáce (-e), s. f. –
1. Colibă. –
2. Dependințe. –
Var. (
Trans.)
cobașe. Sb. kòbača (Densusianu,
Hațeg, 56; DAR). În Banat și
Trans. de Sud. Din aceeași familie par a face parte mai multe cuvinte, a căror legătură exactă este greu de definit:
cobîlcer (
var. cobîlșer),
s. n. (Banat, scrumieră);
cobîlteață, s. f. (coteț de găini), pe care DAR îl pune în legătură cu
germ. Kobel „colibă”;
cobîrlău, s. n. (coteț de găini; vizuină de urs);
cobîrnă, s. f. (colibă);
cobilete (
var. copileț),
s. n. (nișă, firidă; colț, ungher). Poate sînt în legătură cu
colibă (vezi cuvîntul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun,
cobil-.cobace (Dicționaru limbii românești, 1939)cobáce f., pl.
ăcĭ (sîrb.
kòbača, nsl.
kobáča, cotineață [Bern. 1, 533]. V.
cocĭoabă).
Hațeg. Căsuță izolată la munte, cocĭoabă.