cobârlău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cobârlău2 s.m. și adj. (reg.)
1. hoț, tâlhar.
2. nomad, vagabond.
cobârlău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))COBÂRLẮU s. n. (
Reg.) Vizuină, bârlog. –
Magh. kóborló.cobârlău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cobârlắu, -auă, -laie, s.n. –
1. Culcuș, vizuină (Faiciuc 1998). Bârlog de urs (ALR 1961: 679; Borșa).
2. Culcuș ascuns (Grad 2000; Săcel). – Probabil din cober „coviltir” (< germ. Kobel) + lău; Din magh. kobor, cf. cobârnă (MDA).