coagulà - explicat in DEX

coagula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

coagula (Dicționar de neologisme, 1986)
COAGULÁ vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare].

coagula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COAGULÁ vb. tr., refl. (despre soluții coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare)

coagula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coagulá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coaguleáză

coagulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coagulà v. a (se) închiega.

coagula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] — Din fr. coaguler, lat. coagulare.