coagul - explicat in DEX

coagul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COÁGUL, coaguli, s. m. Masă de substanță coloidală închegată; cheag. [Pr.: co-a-] – Din lat., fr. coagulum.

coagul (Dicționar de neologisme, 1986)
COÁGUL s.m. Gelul obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag. [Pron. co-a-. / < lat., fr. coagulum].

coagul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COÁGUL¹ s. m. gel obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag. (< lat., fr. coagulum)

coagul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COAGUL²(O)- elem. „cheag, coagulare”. (< fr. coagul/o/-, cf. lat. coagulum)

coagul (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COÁGUL (‹ fr., lat.) s. m. 1. C. sanguin = masă de fibrină solidificată sub formă de rețea, în ochiurile căreia se găsesc elemente figurate ale sîngelui; cheag. 2. Masă gelificată, elastică, formată prin separarea cazeinei și a altor substanțe din lapte, consecutiv acțiunii unor enzime de origine animală sau acizi ce produc precipitarea cazeinei.

coagul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coágul (co-a-) s. m., pl. coáguli

coagul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COÁGUL, coaguli, s. m. Masă de substanță coloidală închegată; cheag. [Pr.: co-a-] — Din lat., fr. coagulum.