coafură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COAFÚRĂ, coafuri, s. f. Fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei). – Din
fr. coiffure.coafură (Dicționar de neologisme, 1986)COAFÚRĂ s.f. Aranjament al părului, pieptănătură (în special la femei). [< fr.
coiffure].
coafură (Marele dicționar de neologisme, 2000)COAFÚRĂ s. f. pieptănătură, ondulare a părului la femei. (< fr.
coiffure)
coafură (Dicționaru limbii românești, 1939)*coafúră (
oa 2 silabe) f., pl.
ĭ (fr.
coiffure. V.
coĭfură).
Barb. Peptănătură [!].
coafură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coafúră (coa-) s. f.,
g.-d. art. coafúrii; pl. coafúricoafură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coafură f.
1. găteală de cap;
2. găteală la cap după obiceiul locului (= fr.
coiffure).
coafură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COAFÚRĂ, coafuri, s. f. Fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei). — Din
fr. coiffure.