coafor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COAFÓR, coafori, s. m. Bărbat care are meseria de a coafa. – Din
fr. coiffeur.coafor (Dicționar de neologisme, 1986)COAFÓR s.m. Lucrător specializat în pieptănarea și aranjarea coafurii. [< fr.
coiffeur].
coafor (Marele dicționar de neologisme, 2000)COAFÓR I.
s. m. lucrător specializat în meseria de a coafa. II. local unde se coafează. (< fr.
coiffeur)
coafor (Dicționaru limbii românești, 1939)*coafór (
oa 2 silabe) m. (fr.
coiffeur. V.
coĭf).
Barb. Bărbier (peptănător [!]).
coafor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coafór (coa-) s. m.,
pl. coafóricoafor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COAFÓR, coafori, s. m. Bărbat care are meseria de a coafa.
— Din
fr. coiffeur.