coafare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COAFÁRE, coafări, s. f. Acțiunea de
a (se) coafa. –
V. coafa.coafare (Dicționar de neologisme, 1986)COAFÁRE s.f. Acțiunea de a coafa; coafat. [<
coafa].
coafare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coafáre (coa-) s. f.,
g.-d. art. coafắriicoafare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COAFÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) coafa. —
V. coafa.