coafa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COAFÁ, coafez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor). – Din
fr. coiffer.coafa (Dicționar de neologisme, 1986)COAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. [Pron.
co-a-. / <
coafor, cf. fr.
coiffer].
coafa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coafá (coaféz, coafát), vb. – A pieptăna, a aranja părul.
Fr. coiffer. –
Der. coafor, s. m., din
fr. coiffeur; coafeză, s. f.;
coafură, s. f., din
fr. coiffure; coafă, s. f. (cartuș de artilerie), din
fr. coiffe.coafa (Marele dicționar de neologisme, 2000)COAFÁ vb. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. (< fr.
coiffer)
coafa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coafá (a ~) (coa-) vb.,
ind. prez. 3
coafeázăcoafa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COAFÁ, coafez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor).
— Din
fr. coiffer.