coștereață(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COȘTEREÁȚĂ,coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.
coștereață(Dicționaru limbii românești, 1939) coștereáță și coștireáță, V. cotineață.
coștereață(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coștereáță (reg.) s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe
coștereață(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COȘTEREÁȚĂ,coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. — Et. nec.