coșniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș
1 mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊
Expr. Bani de (sau
pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor.
2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din
sl. košĭnica.coșniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cóșniță (cóșnițe), s. f. –
1. Coș mic de nuiele. –
2. Stup.
Sl. (
bg.,
sb.,
rus.)
košnika (Miklosich,
Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). –
Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri).
Cf. coș, coșar.coșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)cóșniță f., pl.
e (vsl.
košĭnica, bg.
kóšnica. V.
coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și
cojniță. V.
zimbil.coșniță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cóșniță, -e, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic 1986: 48). – Din sl. košnica.
coșniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cóșniță s. f.,
g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițecoșniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coșniță f.
1. coș mic împletit din nuiele, coș de târguit:
bani de coșniță; 2. (de albine) stup mai mare ca uleiul. [Slav. KOȘĬNIȚA].
coșniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș
1 (1) mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊
Expr. Bani de (sau
pentru)
coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor.
2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. Din
sl. košĭnica.