coșarcă - explicat in DEX

coșarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș¹ – Coșar¹ + suf. -că.

coșarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
coșárcă f., pl. e și ărcĭ (d. coșar 2, de unde vine și ung. kosárka, coșuleț). Est. Coș (paner) maĭ mare de purtat în braț orĭ în cap. Trans. Coșar, pătul. V. cotarcă, cotăriță.

coșarcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
coșárcă, -șerci, s.f. – Coș mare cu două toarte. – Din magh. kosárka.

coșarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coșárcă (reg.) s. f., g.-d. art. coșắrcii; pl. coșắrci

coșarcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coșarcă f. Mold. bordeiu. [V. coșar].

coșarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș¹ – Coșar¹ + suf. -că.