clătări - explicat in DEX

clătări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise.

clătări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!clătărí (a) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. clătăréște, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 să clătăreáscă

clătări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). — Cf. sb. klataritise.

clătărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clătărì v. Mold. a clăti de repețite ori: oiu clătări plosca bine CR. [Frecventativ din clăti].