clătit - explicat in DEX

clătit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂTÍT¹ s. n. Clătire. – V. clăti.

clătit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂTÍT², -Ă, clătiți, -te adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Un fel de plăcintă subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

clătit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clătít s. n.

clătit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clătit n. 1. lucrarea de a clăti; 2. rezultatul clătirii vaselor.

clătit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLĂTÍT¹, s. n. Clătire. — V. clăti.

clătit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLĂTÍT², -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Foaie de aluat subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. — V. clăti.