clăpar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂPÁR, clăpari, s. m. Încălțăminte pentru schi, înaltă până deasupra gleznei, închisă în față cu clape. –
Clapă +
suf. -ar.clăpar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)clăpar, clăpari s. m. 1. instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală pop sau jazz.
2. (
la pl.) bocanci de schi.
clăpar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*clăpár s. m.,
pl. clăpáriclăpar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLĂPÁR, clăpari, s. m. Încălțăminte pentru schi, înaltă până deasupra gleznei, închisă în față cu clape. —
Clapă +
suf. -ar.