clămpăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi.
2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. –
Clamp +
suf. ăni.clămpăni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)clămpăni, clămpănesc v. i. 1. a flecări, a vorbi mult și fără rost
2. (intl.) a mânca
clămpăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clămpăní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. clămpănésc, imperf. 3
sg. clămpăneá; conj. prez. 3
să clămpăneáscăclămpăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi.
2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. —
Clamp +
suf. -ăni.clămpănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clămpănì v. Mold.
1. a clănțăni:
a clămpăni din dinți; 2. a tremura puțin (de bătrânețe):
dar clămpănia de bătrân CR.;
3. a face sgomot cu clampa;
4. a dârdăi:
degeaba mai clămpăniam din gură CR.;
5. fig. a mormăi:
când clămpăniam ceaslovul CR. [Onomatopee].