clăi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLĂÍ,clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.
clăi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clăí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiésc, imperf. 3 sg. clăiá; conj. prez. 3 să clăiáscă
clăi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLĂÍ,clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. — Din claie.