clădăraie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLĂDĂRÁIE,clădărăi, s. f. (Pop.) Clădărie. – Cladă + suf. -ăraie.
clădăraie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clădăráie (pop.) s. f., art. clădăráia,g.-d. art. clădărắii; pl. clădărắi
clădăraie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLĂDĂRÁIE,clădărăi, s. f. (Pop.) Clădărie. — Cladă + suf. -ăraie.