clăcășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂCĂȘÉSC, -EÁSCĂ, clăcășești, adj. Care aparține clăcașilor (
1), privitor la clăcași, de clăcași. –
Clăcaș +
suf. -esc.clăcășesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clăcășésc adj. m.,
f. clăcășeáscă; pl. m. și
f. clăcășéșticlăcășesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLĂCĂȘÉSC, -EÁSCĂ, clăcășești, adj. Care aparține clăcașilor (
1), privitor la clăcași, de clăcași. —
Clăcaș +
suf. -esc.