cloș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOȘ, cloșuri, s. n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele țesăturii așezate oblic. ◊ (Adjectival)
Rochie cloș. – Din
fr. cloche.cloș (Dicționar de neologisme, 1986)CLOȘ s.n. Croială cloș = tip de croială largă (și cu falduri), cu firele țesăturii așezate oblic;
fustă cloș = fustă largă în partea de jos (și cu falduri). [< fr.
cloche – clopot].
cloș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cloș, clóșuri, s.n. (înv.) ciucure, canaf.
cloș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cloș (clóșuri), s. n. – Ciucure, franj.
Fr. cloche „clopot” (
sec. XVIII). Nu este
înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie.
cloș (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLOȘ adj. (despre croială, rochii, mâneci) larg și cu falduri, în formă de clopot. (< fr.
cloche)
cloș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cloș1 adj. invar.
cloș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cloș2, s. n., pl.
clóșuricloș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOȘ, cloșuri, s. n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele țesăturii așezate oblic. ◊ (Adjectival)
Rochie cloș. — Din
fr. cloche.