clorurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLORURÍE, clorurii, s. f. (
Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. – Din
fr. chlorurie.clorurie (Dicționar de neologisme, 1986)CLORURÍE s.f. (
Med.) Prezența clorurilor în urină. [Gen.
-iei. / < fr.
chlorurie].
clorurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLORURÍE s. f. prezență a clorurilor în urină. (< fr.
chlorurie)
clorurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLORURÍE, clorurii, s. f. (
Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. — Din
fr. chlorurie.