clorurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLORURÁT, -Ă, clorurați, -te, adj. (Despre substanțe) Supus acțiunii de clorurare. –
V. clorura.clorurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLORURÁT, -Ă, clorurați, -te, adj. (Despre substanțe) Supus acțiunii de clorurare. —
V. clorura.