clorura - explicat in DEX

clorura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.

clorura (Dicționar de neologisme, 1986)
CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].

clorura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)

clorura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clorurá (a ~) vb., ind. prez. 3 clorureáză

clorura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. — Din fr. chlorurer.