cloroză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLORÓZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizată prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii.
2. Boală a plantelor care se manifestă prin decolorarea frunzelor și a mugurilor. – Din
fr. chlorose.cloroză (Dicționar de neologisme, 1986)CLORÓZĂ s.f. 1. Anemie cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge.
2. Îngălbenire (totală sau parțială) a organelor verzi ale plantelor, cauzată de distrugerea clorofilei din celule. [< fr.
chlorose, cf. gr.
chloros – verde].
cloroză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLORÓZĂ s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei. (< fr.
chlorose)
cloroză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLORÓZĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. khloros „gelben-verzui”)
s. f. 1. Formă de anemie, întîlnită mai frecvent la fetele tinere, caracterizată prin culoarea palidă-verzuie a pielii și prin scăderea considerabilă a hemoglobinei.
2. Simptom de boală întîlnit la plante, manifestat prin îngălbenirea frunzelor, ca urmare a diminuării sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variații sezoniere ale unor factori de mediu (lumină, temperatură, umiditate), deficiența sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (
ex. insuficiența fierului determinată de excesul de calciu), acțiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), acțiunea unor substanțe toxice.
cloroză (Dicționaru limbii românești, 1939)*cloróză f., pl.
e (d.
clor cu suf. medical
-oză).
Med. Boală care te face palid (nu gălbenare) din pricina anemiiĭ și care se vindecă pin [!] medicamente care conțin fer [!].
cloroză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cloróză s. f.,
g.-d. art. clorózei; pl. clorózecloroză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cloroză f.
1. Med. coloare palidă, boală produsă prin alterarea sângelui și particulară fetelor tinere;
2. Bot. ofilirea plantelor.
cloroză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLORÓZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizată prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii.
2. Boală a plantelor care se manifestă prin îngălbenirea frunzelor și a mugurilor, ca urmare a pierderii clorofilei. — Din
fr. chlorose.