clorotic - explicat in DEX

clorotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.

clorotic (Dicționar de neologisme, 1986)
CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique].

clorotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique)

clorotic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clorótic, -ă adj. (lat. medical chloroticus, d. vgr. hlorótes, coloarea [!] verde gălbie). Med. Bolnav de cloroză: o fată clorotică. Relativ la cloroză: simptome clorotice.

clorotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; adj. f., s. f. clorótică, pl. clorótice

clorotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. — Din fr. chlorotique.