cloroplast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOROPLÁST, cloroplaste, s. n. Corpuscul de culoare verde, cu clorofilă, care se găsește în citoplasma plantelor și în care se produce asimilația clorofiliană. – Din
fr. chloroplaste.cloroplast (Dicționar de neologisme, 1986)CLOROPLÁST s.n. Corpuscul de culoare verde care se găsește în citoplasmă, având un rol esențial în procesul de fotosinteză. [< fr.
chloroplaste].
cloroplast (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLOROPLÁST s. n. plastidă conținând clorofilă, în procesul de fotosinteză. (< fr.
chloroplaste)
cloroplast (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLOROPLÁST (‹
fr. {i}; {s}
cloro- +
gr. plastos „modelat”)
s. n. (
BOT.) Corpuscul din citoplasmă, cu formă și dimensiuni variabile, de culoare verde datorită prezenței clorofilei. Are aparat genetic propriu, un sistem specific de sinteză proteică, asigurîndu-și astfel o autonomie relativă; în el se desfășoară fotosinteza.
cloroplast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cloroplást (-ro-plast) s. n.,
pl. cloroplástecloroplast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOROPLÁST, cloroplaste, s. n. Corpuscul de culoare verde, cu clorofilă, care se găsește în citoplasma plantelor și în care se produce asimilația clorofiliană. — Din
fr. chloroplaste.