cloritos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLORITÓS, -OÁSĂ, cloritoși, -oase, adj. (Despre roci) Cu clorit. –
Clorit +
suf. -os.cloritos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLORITÓS, -OÁSĂ, cloritoși, -oase, adj. (Despre roci) Cu clorit. —
Clorit +
suf. -os.