clocotiș - explicat in DEX

clocotiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCOTÍȘ¹ s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.

clocotiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCOTÍȘ², clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.

clocotiș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CLOCOTÍȘ (‹ clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).

clocotiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!clocotíș¹ (arbust) s. m., pl. clocotíși

clocotiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clocotíș² (clocot) (rar) s. n., pl. clocotíșuri

clocotiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCOTÍȘ¹, clocotiși, s. m. Arbust înalt, cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). — Clocot[ici] + suf. -iș.

clocotiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCOTÍȘ², clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. — Clocot + suf. -iș.