clocotitor - explicat in DEX

clocotitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

clocotitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clocotitór adj. m., pl. clocotitóri; f. sg. și pl. clocotitoáre

clocotitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.

clocotitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. — Clocoti + suf. -tor.