clocotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOCOTÍT, -Ă, clocotiți, -te, adj. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote (
1);
p. ext. foarte cald, fierbinte. –
V. clocoti.clocotit (Dicționaru limbii românești, 1939)clocotít, -ă adj. Care a clocotit. Ferbinte [!], care frige:
m´am opărit cu apă clocotită.clocotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOCOTÍT, -Ă, clocotiți, -te, adj. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote (
1);
p. ext. foarte cald, fierbinte. —
V. clocoti.